Lungul drum al zilei către noapte

Una dintre cele mai importante piese de teatru ale secolului XX, Lungul drum al zilei către noapte, a fost scrisă de Eugene O’Neill pe baza amintirilor din propria tinerețe. Nu este întâmplător faptul că dramaturgul a cerut ca această piesă să nu fie publicată înainte de a se scurge 25 de ani de la moartea sa. Dorința nu i-a fost îndeplinită, însă motivul interdicției sale este clar – autorul de renume mondial a împărtășit amintiri profund personale despre familia sa, niciunul dintre membrii căreia, cu excepția sa, nemaifiind în viață în momentul în care piesa a fost scrisă. Și, deși piesa este despre ziua în care i s-a pus diagnosticul fatal, el a fost singurul dintre personaje care a supraviețuit – și a devenit faimos în întreaga lume. Această poveste despre oameni apropiați, care se iubesc și se chinuie, se acuză și se justifică, își amintesc și suferă, a devenit una dintre cele mai populare piese din repertoriul mondial. Ea conține atât roluri minunate, cât și un sentiment amar, uneori fără speranță, al trecerii timpului, al dezamăgirii și al neputinței în fața morții.

 

Producția lui Timofey Kulyabin mută acțiunea în zilele noastre. Cu toate acestea, natura autobiografică a operei lui Eugene O’Neill este pe deplin păstrată. Îl vedem pe alter ego-ul autorului, scriitorul Edmund Tyrone, chiar la sfârșitul vieții sale. Ca și dramaturgul, el a devenit o celebritate, laureat al Premiilor Nobel și Pulitzer. Ca și dramaturgul, nu se poate elibera de amintirile dureroase și obsesive ale părinților și fratelui său mai mare. Îl vedem pe Edmund Tyrone în ultima seară a vieții sale, când propria sa „zi lungă se transformă în noapte”. Nedorind să îndure suferința fizică, pe măsură ce civilizația modernă devine din ce în ce mai independentă în materie de viață și de moarte, nu se teme de durerea emoțională și, în ultimele sale ore, dorește să fie din nou alături de cei dragi de mult dispăruți, nu doar pentru a-și aminti de ei, ci pentru a încerca să-i înțeleagă, să-i ierte și să le ceară iertare...


TIMOFEI KULIABIN

Timofei Kuliabin este un regizor rus de teatru și operă. Născut în 1984, a absolvit Academia Rusă de Teatru din Moscova (GITIS) în 2007. Prima sa producție de sine stătătoare, „Prospectul Nevski”, bazată pe N. Gogol, a fost realizată încă din perioada studenției (2006, Teatrul Dramatic din Omsk). Din 2007 a lucrat la Teatrul Academic „Torța Roșie” din Novosibirsk, iar în 2015 a preluat conducerea acestuia, devenind cel mai tânăr regizor principal din Rusia la acea vreme. A condus teatrul „Torța Roșie” până în februarie 2022 și a realizat numeroase producții în această perioadă, oferind reinterpretări îndrăznețe ale textelor clasice. Printre acestea se numără: „Dama de pică” (2007) și „Oneghin” (2012, premiat cu Premiul Național de Teatru „Masca de Aur”) de A. Pușkin, „Hedda Gabler” de H. Ibsen, „OMOR” (bazat pe „Intrigă și iubire” de F. Schiller, 2013), „Trei surori” de A. Cehov (2015, premiat cu Premiul Național de Teatru „Masca de Aur”, desemnat „Spectacolul anului 2015” de Asociația Profesioniștilor în Critică Teatrală din Rusia), „Procesul” de F. Kafka (2016), „Copiii soarelui” de M. Gorki (2018, premiat cu Premiul Național de Teatru „Masca de Aur”), „Rața sălbatică” de H. Ibsen (2021) etc.

În același timp, a realizat mai multe producții notabile în alte teatre din Rusia, inclusiv: „Paltonul. Cod vestimentar” bazat pe N. Gogol la „Adăpostul Comediantului” (Petersburg, 2012), „Electra” (2013), „Ivanov” (2016), „Ulciorul sfărâmat” (2020) la Teatrul Națiunilor (Moscova). Ca regizor independent, a pus în scenă diverse spectacole și în Europa: „livejournal” (Teatrul Rus, Riga, 2007), „Povestiri din Kolîma” bazat pe V. Șalamov (Residenztheater, München, 2018), „Nora (O casă de păpuși)” (Schauspielhaus Zürich, 2019), „Domnișoara Iulia” și „Platonov” (Deutsches Theater, Berlin, 2020, 2022), „Macbeth” de Shakespeare (Schauspiel Frankfurt, 2023) și „Teroarea și mizeriile celui de-al Treilea Reich” de B. Brecht (Badisches Staatstheater, Karlsruhe, 2024). În 2022, a regizat „În singurătatea câmpurilor de bumbac” de B.-M. Koltès pentru doi actori, Ingeborga Dapkunaite și John Malkovich, la Teatrul Dailes din Riga. Acest spectacol se află de doi ani în turneu mondial și poate fi văzut în mai multe țări.

În iulie 2024, producția sa „Ifigenia în Aulis” de Euripide a deschis festivalul de teatru de la vechiul amfiteatru din Epidaurus (Grecia) – prima dată în istoria festivalului când spectacolul de deschidere a fost regizat de un regizor care nu e grec.

A debutat ca regizor de operă în 2009 cu „Cneazul Igor” de A. Borodin la Teatrul de Operă și Balet din Novosibirsk. A doua sa producție în acest teatru, „Tannhäuser” de R. Wagner (2014), a generat un scandal politic provocat de cercurile din jurul Bisericii Ortodoxe Ruse, ceea ce a dus la anularea spectacolului după patru reprezentații. Cu toate acestea, și-a continuat cu succes cariera în operă în anii următori și a prezentat două producții la Teatrul Balșoi din Moscova: „Don Pasquale” de G. Donizetti (2016) și „Rusalka” de A. Dvořák (2019). La Opera Wuppertal (Germania), a regizat „Rigoletto” de Verdi (2017) și „Nunta/Oedipus Rex” de I. Stravinski (2019), la Opera Națională din Praga – „Sunetul îndepărtat” de F. Schreker (2022), iar la Opéra National de Lyon – „Dama de pică” (2024). „Dama de pică” a fost desemnată „Spectacolul anului 2024” în clasamentul criticilor revistei „Opernwelt”.

Din cauza poziției sale explicit anti-război, Timofei Kuliabin a fost forțat să demisioneze din funcția de regizor principal al teatrului „Torța Roșie” în februarie 2022, iar producțiile sale planificate în Rusia pentru anii următori au fost anulate. În prezent, trăiește și lucrează în Europa.

 

ROMAN DOLJANSKI
 

S-a născut pe 23.05.1966 la Moscova.

A absolvit Academia de Teatru GITIS din Moscova în 1993.

Din 2022 – dramaturg independent, critic de teatru și curator stabilit la Berlin. Este unul dintre cei mai apreciați experți internaționali în teatru din Europa.

Între 1993 și 2022 – critic de teatru și jurnalist, editorialist de teatru al ziarului Kommersant, publicând aproximativ 4000 de articole, recenzii, interviuri și eseuri despre teatrul rus și internațional, precum și despre artele contemporane, în numeroase publicații.

Între 1998 și 2022 – cofondator și director artistic al festivalului anual NET (New European Festival) din Moscova. Acest festival a adus în atenția publicului rus majoritatea celor mai importanți regizori și trupe de teatru internaționale.

Între 2006 și 2022 – director artistic adjunct al Theatre of Nations și director artistic al Territoria, festival-școală internațională din Moscova. Territoria a fost un festival multidisciplinar care a reunit teatru, dans, cinema, artă contemporană și muzică, având și un program educațional pentru tinerii artiști. Peste 2000 de tineri regizori și actori din numeroase țări au participat la programele educaționale ale festivalului.

A lucrat ca dramaturg alături de Thomas Ostermeier, Alvis Hermanis, Robert Wilson, Robert Lepage, Stéphane Braunschweig, Timofey Kulyabin și alți regizori. A colaborat ca dramaturg invitat la Schauspielhaus Zürich, Deutsches Theater Berlin, Dailes Theater din Riga, Ivan Vazov National Theatre din Sofia, Vene Teater din Tallinn, Schaubühne Berlin, Athens Epidaurus Festival, Nationaltheater Mannheim etc.

Director de programare al Batumi Theatre Festival din Georgia în 2019. Fondator și director de programare al festivalului de teatru Class din Pleven, Bulgaria, 2024.

Membru al juriului internațional al International Ibsen Award (numit informal „Premiul Nobel pentru Teatru”) din 2013.

Membru individual al rețelei internaționale de teatru Mitos21, care reunește numeroase instituții teatrale europene de prestigiu și personalități din domeniu.