Avalanșa

„Nu trebuie să uiți că legile, oricât de nemiloase ar părea, în cele din urmă servesc fericirii oamenilor.” În piesa lui Tuncer Cücenoğlu, Avalanche, expresia „Vorba e de argint, tăcerea e de aur” este dusă extrem. Prin intimidare și cultivarea fricii, regimul autoritar al unei mici comunități reușește, de generații întregi, să impună o supunere absolută. Oricine ar putea oricând declanșa moartea tuturor și, prin urmare, punerea sub semnul întrebării a legilor și tradițiilor este suprimată. Însă, într-o familie care se străduiește să facă totul corect, deciziile și acțiunile încep să se precipite, cu consecințe posibil fatale. Loialitatea este, astfel, rapid abandonată pentru a păstra aparența „bunului cetățean”. Și totuși, care este pragul absolut care poate fi atins, având în vedere că iubirea față de familie se dovedește mai puternică decât orice lege sau tradiție?
Cu o privire satirică și mult umor, Cücenoğlu pune într-o lumină incomodă absurditățile vieții cotidiene ale celor care supraviețuiesc în opresiune. Într-un univers în care argumentele logice sunt înlocuite de tautologii redundante, un cuplu tânăr spune „nu”, luând în propriile mâini soarta tuturor. Acțiunile lor vor scoate la suprafață un fapt pe care regimul nu l-a luat în calcul: în cele din urmă, adevărul iese întotdeauna la iveală…