Quartett

Piesa „Cvartet” de Heiner Müller este o adaptare a romanului epistolar „Les Liaisons Dangereuses” de Pierre Ambroise François Choderlos de Laclos. Müller reduce materialul la un dialog între foștii amanți Merteuil și Valmont, care se angajează într-un joc de putere cu multe schimbări de rol.
Spre deosebire de Laclos, care combină descrierea ruinei morale a timpului său cu un apel la morală și reformă, Müller este interesat de actori, de nefericita marchiză de Merteuil și de nu mai puțin cinicul viconte de Valmont, care doar își instrumentalizează partenerii. Personajele își propun, astfel, să se întâlnească pentru o ultima oară. Perioada aleasă – „Salon înainte de revoluția franceză / buncăr după cel de-al treilea război mondial” – indică deja caracterul apocaliptic al lumii în care se află. Atât Merteuil, cât și Valmont abordează lumea cu o raționalitate imorală și ambii trăiesc o plăcere extremă în a aduce lumea și oamenii la prăbușire pe baza moralei lor construite chiar de ei. Nu au îndurare nici măcar față de propria persoană, oglindindu-și degradarea fizică unul în celălalt. Sexualitatea a devenit pentru ei un joc de putere în care domină pofta de distrugere. Pentru a putea, totuși, savura pasiunea reciprocă, încep un joc de roluri, în care Merteuil îi joacă pe Valmont și pe nepoata virgină, iar Valmont le joacă pe Merteuil și pe mătușa pioasă. Acest joc le permite să exploreze identitatea sexelor, trupurile, controlul și devotamentul, fără a-și strica reputația în fața lumii. O lume care deosebește doar conducătorii de supuși și care încurajează o bătălie între sexe din care nu va ieși niciun învingător, un joc de rol discret al masacrului și al autodistrugerii valorilor sociale, politice, religioase și morale.