Fata de mătase artificială

Începutul anilor 1930: Doris, în vârstă de 18 ani, secretara unui avocat din orașul ei de provincie, se plictisește și începe să viseze la celebritate. Deși provine dintr-un mediu sărac și este destul de incultă, simte totuși că are ceva special și începe să scrie un jurnal despre viața ei care constă din întâlniri cu diverși bărbați, o mare dezamăgire în dragoste și visul ei de a ajunge o vedetă de succes în muzică și dans. Doris reușește să ajungă la Berlin, dar marele oraș îi spulberă toate speranțele și o afundă din ce în ce mai adânc într-un vârtej al deziluziilor. În sălile de dans, cafenelele literare și barurile de noapte se aruncă în diverse aventuri și cunoaște rapid latura întunecată a metropolei. Tânăra își folosește farmecul și cunoștințele despre natura oamenilor și mai ales despre natura bărbaților, în eforturile ei de a-și transforma visul în realitate. Astfel, ea relatează despre aceste încercări cu o tandrețe revigorantă, uneori într-un mod naiv, alteori foarte pragmatic. Doris iubește cântecele Berlinului din anii treizeci, dansează și încearcă să-și găsească locul în lume.

„O carte complet originală care captivează irezistibil cititorul în vârtejul său cu umor, emoție profundă, tragism și încurcătură comică”, scrie Kurt Tucholsky despre romanul „FATA DE MĂTASE ARTIFICIALĂ”. Autoarea Irmgard Keun (1905–1982) a devenit apreciată peste noapte pentru că a dat o voce umoristică atitudinii emancipate a „Femeii Noi”. Din punct de vedere muzical, spectacolul face un tur de forță al „Anilor de aur douăzeci” până în prezent, cu cântece de Holländer, Eisler, Herman van Veen și alții. Un adevărat rol de vedetă pentru o tânără actriță!