UNION PLACE

„Am ales această poveste pentru că vorbește sincer, cu umanitate și umor despre oameni din trei colțuri ale Europei, care încearcă să se conecteze și să-și regăsească sensul într-o lume plină de contradicții. Mă bucur și mă simt provocat că lucrez cu o distribuție internațională și că spectacolul se va juca în trei limbi. Frumusețea textului scris de Elise Wilk stă și în faptul că, indiferent de unde pornesc, toate poveștile se întorc, într-un fel sau altul, spre România și trecutul ei” - Cristian Ban.

Sophie îl întâlnește întâmplător pe Darius într-o cafenea vieneză, iar de aici până la mai mult de o aventură de o noapte nu e decât un pas. În Timișoara postcomunistă, Mariana și Rudi se reîntâlnesc după câteva decenii, împărtășindu-și viețile, speranțele și eșecurile pe care le-au trăit în tot acest timp departe unul de celălalt. În așteptarea unei vizite importante, undeva în Luxemburg, în cuplul Daniela și Walter apar disensiuni pe marginea modului în care fiecare dintre ei își tratează copiii din căsniciile anterioare. 

Niciunul dintre aceste personaje cu conștientizează, în schimb, modul în care destinul său se întrepătrunde cu al celorlalți.

Întrețesând trei povești paralele, cu scopul de a ilustra o radiografie a dezrădăcinării, Elise Wilk creează un text polifonic trilingv despre condiția umană în Europa zilelor noastre care, lăsând în urmă teroarea dictaturii, riscă să repete greșelile trecutului.

 

 

Elise WIlk ne propune o piesă despre căutare de sine și pierdere, despre identitate și apartenență, cartografiind un micro-univers populat de personaje ale căror destine reconstituie un fragment din istoria relativ recentă a acestei părți de Europă.

Dacă experiența exilului și autoexilului impus, respectiv adoptat de membri ai comunității germanofone din România în timpul comunismului este un pretext central atât în cazul acestui text, cât și în alte piese ale autoarei, demersul dramatic cuprins în „Union Place” ne dezvăluie o panoramă a condiției umane într-o contemporaneitate globalizată. Mame care caută să se reconecteze cu fii pe care i-au părăsit tocmai pentru a le oferi un trai mai bun de la distanță, copii care își protejează părinții ascunzându-se și prefabricând scenarii care să nu-i dezamăgească, foști iubiți care se reîntâlnesc peste ani doar pentru a rememora acele ultime momente împreună care le-au schimbat definitiv traiectoriile existențiale – o panoplie de personaje de o familiaritate atașantă își desfășoară viețile în acest text de o autenticitate aproape neorealistă.

Cristian Ban este regizor de teatru din România, recunoscut pentru spectacolele sale construite prin procese colective de creație, în colaborare directă cu actorii.

A absolvit regia de teatru la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A beneficiat de rezidențe internaționale în Germania (2007) și la 7 Stages Theater din Atlanta, SUA (2015/2016), iar din 2024 este coordonatorul masteratului de regie al Universității de Arte din Târgu Mureș.

A montat peste 40 de spectacole în teatre din întreaga țară: București, Timișoara, Cluj, Galați, Sfântu Gheorghe, Arad, Piatra Neamț, Brăila, Baia Mare, Satu Mare ș.a. Producțiile sale au fost selecționate în cele mai importante festivaluri de teatru din România – Festivalul Național de Teatru (București), FITS (Sibiu), FestCo, FITPTI (Iași), TESZT și Fest-FDR (Timișoara), Festivalul Național de Comedie (Galați) ș.a. – și au fost prezentate internațional în Germania, Polonia, Ungaria, Spania și Turcia.

A fost distins cu numeroase premii pentru regie și cel mai bun spectacol în cadrul festivalurilor naționale și a primit mai multe nominalizări la Premiile UNITER, printre care pentru cel mai bun spectacol, cea mai bună regie și cel mai bun text montat în premieră absolută.

Elise Wilk, născută în 1981 la Brașov într-o familie bilingvă, este dramaturg și traducător.

Piesele ei sunt montate în numeroase teatre din România şi din străinătate (Germania, Austria, Elveția, Franța, Italia, Grecia, Cipru, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Georgia, Cehia, Polonia, Finlanda, Serbia), fiind traduse până acum în 15 limbi și publicate în opt țări.

Este autoarea a peste 20 de piese de teatru care au câștigat o serie de premii, cel mai recent fiind Premiul Aurora pentru dramaturgie Est-Europeană, obținut în 2022 în Polonia pentru piesa Dispariții.

Revista Forbes Romania a numit-o printre tinerii trendsetteri ai anului 2014, iar Decât o Revistă printre cei 100 de oameni pentru România de mâine (2018). A participat în programe internaționale ca Forumul Tinerilor Autori Europeni din cadrul Bienalei de Teatru de la Wiesbaden, Germania (2014), Hot Ink la Teatrul Lark din New York (2015), Fabulamundi. Playwriting Europe (2013-2020), GalataPerform Istanbul (2021), What Europe Dreams About Belgrad (2024)  și Fabulamundi.New Voices (începând cu 2023).

Este doctor în teatru și artele spectacolului (Universitatea de Arte din Târgu Mureș, 2020), cu o teză despre teatrul pentru publicul tânăr în România, iar din 2021 este lector universitar la aceeași universitate, unde predă la Masteratul de Scriere Dramatică.

 

Andreea Săndulescu a absolvit în 2008 Secția Scenografie din cadrul Universității de Arte Plastice București (Facultatea de Arte Decorative și Design). Încă de la terminarea studiilor, a devenit o scenografă apreciată pentru munca depusă atât pe scenele unor teatre importante din țară, cât și pentru crearea set design-urilor destinate videoclipurilor, spoturilor publicitare și concertelor.

Printre cele mai cunoscute spectacole de teatru la care a participat se numără: „Incendii” (regia Alexandru Mâzgăreanu; Teatrul de Stat Constanța); „Marele Gatsby” (regia: Andrei Huțuleac; Palatul Bragadiru – București); „Hotel PM” (regia: Andreea Gavriliu; Teatrul German de Stat), pentru care a primit Premiul Pentru Cea Mai Bună Scenografie, în cadrul Festivalului de Teatru „Pledez pentru tine(ri)”, în 2015; „Crăiasa Zăpezii” (regia: Rosamunde Hutt; Teatrul „Ion Creangă”); „Hoți” (regia: Radu Afrim; Teatrul Național „I.L. Caragiale”). De asemenea, activitatea Andreei Săndulescu, în calitate de scenografă pentru scurtmetraje ori videoclipuri i-au îmbogățit palmaresul nu numai cu un Premiu de Scenografie în cadrul Festivalului Cinemaiubit 2011 („Grand Hotel Italia”, regia: Rodi Cotenescu), ci și cu șansa de a lucra cu nume faimoase ale muzicii contemporane autohtone, precum Inna, Antonia ori Deepcentral. Activitatea Andreei Săndulescu în Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu se leagă de spectacolele Secției Germane „Quartett” (regia Hunor Horvath), „Mesaje spre Univers” (regia: Josef Maria Krasanovsky) și „Yvonne” (regia: Botond Nagy).