Biedermann și incendiatorii

În timp ce citește ziarul, prosperul producător de tonice pentru păr Gottlieb Biedermann se plânge de numărul tot mai mare de atacuri incendiare din zonă. Îi oferă lui Colm Schmitz un loc unde să doarmă la mansardă și nu face nimic când acesta își aduce cu el prietenul Willi Eisenring. Schmitz îi spune lui Biedermann că era familiarizat cu focul de la o vârstă fragedă, deoarece tatăl său era fochist. Din dragoste pentru flăcări, a incendiat deja un circ. Iar fostul chelner Eisenring recunoaște deschis că a executat deja o pedeapsă cu închisoarea pentru incendiere. Când Schmitz și Eisenring aduc butoaie de benzină, Biedermann protestează, dar este liniștit de ei, pentru că i-au spus în mod deschis ce vor să facă. Dar Biedermann își spune că nu ar face asta dacă ar dori cu adevărat să declanșeze un incendiu... În fața poliției, susține că butoaiele conțin tonic pentru păr. Procedând astfel, devine un fel de complice al celor doi incendiatori. Temându-se de ei, îi invită la cină, îi servește cu vin și cad la pace, pentru că – așa crede el – nu vor face rău unui prieten. La final le dă și chibrituri, spunându-și că, dacă ar fi cu adevărat piromani, ar avea ei chibriturile lor. În timpul nopții, cei doi pornesc un incendiu. Gottlieb Biedermann și soția sa Babette mor în flăcări.