Ultima zi a tinereții

Spectacolul este o adaptare după romanul „Cronica incidentelor unei iubiri” al unuia dintre cei mai importanți autori contemporani polonezi, Tadeusz Konwicki. Un text pe care regizorul Yuri Kordonsky îl denumește „literatură profundă“ și care stimulează meditații asupra unor probleme esențiale, legate de condiția omului: pierderea inocenței, imposibilitatea de a te sustrage tiraniei istoriei, individul care devine victimă a dramei colective, a războiului care distruge vieți și destine. Frumoși și promițători, Vitek și Alina trăiesc o poveste de dragoste adolescentină, aidoma lui Romeo și a Julietei, transpusă în anul 1939, în perioada tulbure și neliniștită, premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. Ei se află la granița dintre două lumi, una boemă, a prietenilor și a jocurilor copilăriei, și una constrânsă de convenții sociale, în care domină temerile și prejudecățile părinților. Scenografia lui Dragoș Buhagiar creează un spațiu care sugerează atemporalitatea, o metaforă a tinereții pierdute: o pădure din stâlpi albi și înalți, stihii ale unor copaci, fără rădăcini în pământ, iar, prin mijloc, un pârâu ce desparte scena în două maluri. Scenografia este o interpretare a mitului granițelor, asociat adesea cu mitul paradisului – de o parte se află Vitek, tânăr, viitor student la medicină, iar de cealaltă se află Necunoscutul (Vitek în postura de adult), interpretat de Marian Râlea care, după anii războiului, se întoarce înapoi la râul unde s-a îndrăgostit, unde a mâncat din fructele otrăvite împreună cu iubita sa, unde s-a trezit pentru a vedea că nimic nu va mai fi vreodată la fel, se întoarce... la ultima zi a tinereții.

Câştigător al premiul pentru „Cel mai bun spectacol”, la Gala UNITER, ediţia 2012
2012, nominalizare la Gala Premiilor UNITER- cea mai buna scenografie

23 aprilie 2012, București, Gala Premiilor UNITER
30, 31 octombrie 2012, București, Festivalul Național de Teatru